Exclusiv. Călin Popescu-Tăriceanu, despre locul României în UE: „Țara noastră nu a știut, nu a putut sau nu a vrut să-și apere punctele de vedere”

Fostul lider al Executivului este de părere că UE reprezintă libertate, prosperitate și securitate. Dar, în același timp, consideră faptul că traversăm o perioadă dificilă. El spune că ultimii ani au fost marcați de războiul din Ucraina, de presiuni economice, de investiții masive în apărare și de ascensiunea curentului suveranist. 

România și UE, din 2007 și până în prezent

Pentru Călin Popescu-Tăriceanu, UE rămâne înainte de toate un proiect al libertății. „Uniunea Europeană a fost considerată întotdeauna un spațiu al libertății și al prosperității. Pun în primul rând elementul de libertate. Pentru că acesta este esențial ca o națiune să se poată dezvolte”, spune fostul premier. De asemenea, pentru milioane de români, integrarea în blocul comunitar a reprezentat nu doar o schimbare economică, ci și o desprindere de lumea comunistă și de influența estică.

Aderarea României la UE, oficializată la 1 ianuarie 2007, a fost rezultatul unui proces lung și complicat. Negocierile au început în anul 2000. Iar reformele cerute de Bruxelles au vizat aproape toate domeniile majore ale statului, de la justiție, economie, administrație publică și până la combaterea corupției, agricultură și mediu.

„De atunci, România a făcut progrese foarte mari. Dovadă stau statisticile europene, convergența cu criteriile economice și proiectele realizate din fonduri europene”, afirmă fostul premier. Potrivit Eurostat, România a avut una dintre cele mai rapide creșteri economice din Uniunea Europeană după aderare. Dacă în 2007 PIB-ul pe cap de locuitor ajustat la puterea de cumpărare reprezenta aproximativ 44% din media UE, în prezent România se apropie de 80% din media europeană.

Șansa ratată a României

Chiar dacă există multe aspecte pozitive, Călin Popescu-Tăriceanu consideră că țara noastră a ratat șansa de a deveni un actor influent în interiorul Uniunii Europene. „Trebuie să avem curajul să vedem și părțile negative. România nu a știut, nu a putut sau nu a vrut să-și apere cu fermitate punctele de vedere atunci când acestea nu erau întotdeauna în concordanță cu anumite poziții de la Bruxelles, dar erau în interesul național”, spune fostul premier.

El afirmă faptul că izolarea diplomatică a Bucureștiului s-ar fi accentuat din al doilea mandat de președinte al lui Traian Băsescu și ar fi continuat și în perioada în care la Cotroceni a fost Klaus Iohannis. „România a fost practic inexistentă în mecanismul important de luare a deciziilor, chiar dacă fizic era prezentă”, adaugă Călin Popescu-Tăriceanu.

În comparație cu țara noastră, fostul premier spune că țări precum Polonia sau Ungaria au avut deseori politici mult mai ferme în apărarea propriilor interese. Chiar și atunci când au fost generate conflicte cu Bruxelles-ul. „În cazul Poloniei, de exemplu, influența regională a crescut în ultimii ani, în special după izbucnirea războiului din Ucraina. Varșovia a devenit unul dintre principalii actori politici și militari ai flancului estic NATO”, a punctat el. 

România și problema alianțelor regionale

Fostul lider de la Palatul Victoria a vorbit și despre evoluția rolului României în Uniunea Europeană după 2007 și despre lipsa alianțelor regionale din toți acești ani. „De multe ori, un rol important nu-l poți juca de unul singur. Trebuie să ai parteneriate și alianțe”, spune el.

Călin Popescu-Tăriceanu consideră că țara noastră nu a valorificat suficient relațiile cu grupurile regionale importante din Europa Centrală și de Sud-Est. „România nu a știut să cultive relația cu grupul de la Vișegrad. Nu a cultivat relațiile cu țările din sudul Balcanilor, cu Grecia, și nici cu țările de limbă latină, cum ar fi Franța, Spania, Portugalia, Italia. A rămas izolată”, afirmă el.

Ce alimentează curentul suveranist?

În opinia fostului premier, sentimentul că România nu își apără suficient interesele în UE contribuie direct la creșterea curentului suveranist. „Există o percepție populară destul de amplă, vizibilă și în intențiile de vot, care își dorește ca România să pună mai mult accent pe această componentă națională”, punctează Călin Popescu-Tăriceanu.

În ultimii ani, partidele și mișcările suveraniste au crescut în multe state europene, inclusiv în România. Fenomenul poate fi observat în Franța, Italia, Germania, Olanda sau Austria. Formațiuni politice cu această poziționare exploatează teme precum nemulțumirea față de globalizare, percepția pierderii suveranității naționale, migrația sau neîncrederea în elitele politice tradiționale.

Fostul lider la Palatul Victoria nu este de acord cu etichetele radicale care sunt adesea asociate electoratului ce susțin aceste partide. „Dar de multe ori i se atașează și alte epitete, că ar fi legionari, fasciști, putiniști. Eu cred că un electorat cu astfel de opțiuni extreme nu există în România într-un procent relevant”, spune el. 

În opinia sa, mulți dintre cei care votează astfel de partide exprimă mai degrabă dorința ca România să își apere mai ferm interesele naționale. „Sunt oameni care gândesc că, așa cum Statele Unite și președintele Trump spun «America First», și conducătorii noștri ar trebui să spună «România pe primul loc»”, afirmă Călin Popescu-Tăriceanu.

„Pro-european” sau pur și simplu european?

Fostul premier este critic și la adresa utilizării excesive a etichetei „pro-european” în discursul politic românesc. „Mi se pare greșit să facem o etichetare de «pro-european». Noi suntem europeni și punct”, spune el.

Călin Popescu-Tăriceanu face și o distincție între identitatea europeană și orientarea geopolitică. „Am putea spune că suntem pro-occidentali. Adică privim către lumea liberă, către lumea democratică, decât către Rusia. Moscova nu face parte din ceea ce noi am considerat întotdeauna «lumea liberă»”, afirmă fostul lider de la Palatul Victoria.

La aproape 20 de ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, discursul despre Europa pare să se fi schimbat. Dacă în anii 2000 aderarea era văzută drept obiectivul strategic suprem al țării, astăzi discuția este mai tensionată. Europa nu mai înseamnă doar prosperitate și integrare economică. Înseamnă și securitate, industrie militară, autonomie strategică, competiție economică și dispute referitoare la suveranitatea națională.