Sindicatele feroviare și specialiștii din domeniu contestă ideea că întreaga responsabilitate pentru o tragedie feroviară gravă din Spania ar reveni unei singure persoane. Sindicatul Circulației Feroviare cere o analiză riguroasă a condițiilor de muncă și a pregătirii profesionale a angajaților implicați în gestionarea traficului, conform informațiilor publicate de publicația 20minutos.
Ministrul spaniol al Transporturilor, Óscar Puente, a explicat că, în jurul orei 08:30, sistemul de control LZB din stația Urda a căzut în urma unei defecțiuni de comunicare între trei calculatoare din rețea. Acest incident a reprezentat punctul de plecare al unei succesiuni de măsuri de siguranță și decizii luate în centrul de control al administratorului infrastructurii feroviare Adif, situat în gara Atocha din Madrid.
Sistemul de semnalizare LZB a fost instalat pentru prima dată pe rețeaua spaniolă de mare viteză odată cu inaugurarea liniei Madrid-Sevilla, în anul 1992. Potrivit surselor sindicale și inginerilor din sector, sistemul în sine este sigur, însă problema principală o reprezintă calculatoarele care îl susțin, acestea având o vechime de peste 35 de ani.
Echipamentele respective trebuiau înlocuite printr-un proiect amplu de modernizare pentru care Adif stabilise un termen de execuție de 52 de luni, termen care a expirat între decembrie 2025 și ianuarie 2026. Contractul, în valoare de 94.000.000 de euro, prevedea înlocuirea sistemului LZB cu ERTMS pe întreaga rută Madrid-Sevilla, precum și modernizarea instalațiilor de semnalizare și a telecomunicațiilor.
Lanțul evenimentelor și trecerea la regimul manual de trafic
César Franco, președintele Consiliului General al Colegiilor Oficiale ale Inginerilor Industriali, a confirmat că sistemul trebuia deja înlocuit, subliniind însă că vechimea echipamentelor nu implică automat un risc de nesiguranță dacă întreținerea este realizată corect. Ministrul Puente a recunoscut că defecțiunile informatice pot apărea, în timp ce reprezentanții feroviari au atras atenția că Spania investește preponderent în linii noi și mai puțin în întreținere. Ministrul a estimat la 1.800.000.000 de euro pe an suma necesară pentru întreținerea infrastructurii.
Căderea sistemului informatic a impus oprirea circulației pe un tronson de 63 de kilometri. Ulterior, autoritățile au activat sistemul auxiliar de blocare a semnalizării laterale, iar gestionarea traficului a trecut în regim manual, sub responsabilitatea personalului din centrul de control Adif.
Operatorii au contactat mecanicii de locomotivă pentru a transmite instrucțiuni prin mesaje standardizate, numite telefonemas. În cazul trenului AVE implicat, mecanicul a primit permisiunea de a relua circulația în regim normal, cu o viteză de până la 200 km/h, deși semnalizarea indica roșu, iar un tren Iryo era oprit la intrarea în stația Urda. După aproximativ şase minute a fost emisă decizia de reluare a mersului, iar coliziunea s-a produs 17 minute mai târziu, la circa 25 de kilometri distanță.
Reacțiile oficiale și poziția fermă a sindicatelor
Ministrul Óscar Puente a catalogat drept „greșită” decizia operatorului de circulație și drept „inexplicabilă” lipsa unei corectări rapide, având în vedere că poziția trenurilor putea fi monitorizată din centrul de control.
„O eroare umană este posibilă, dar atribuirea întregii responsabilități unei singure persoane este prematură”, a afirmat César Franco.
Reprezentanții sindicatului CCOO Ferroviario au criticat focalizarea exclusivă pe o singură eroare umană, susținând că sistemul trebuie să ofere garanții suplimentare. La rândul său, Sindicatul Circulației Feroviare a chestionat modul în care a fost transmis mesajul de reluare a parcursului.
Dacă trenul ar fi primit ordinul de a circula cu vizibilitate redusă, viteza nu ar fi depășit 40 km/h, evitându-se impactul sever. Organizația sindicală a semnalat de asemenea probleme legate de suprasolicitarea personalului și deficitul de personal din centrele de control.
