România revine în cursa pentru Capitala Europeană a Culturii în 2034. Ce se schimbă în regulament

Capitala Europeană a Culturii 2034 va reveni în România, potrivit noului calendar propus de Comisia Europeană. După Sibiu și Timișoara, o nouă generație de orașe românești va avea posibilitatea să intre într-o competiție europeană în care cultura nu mai este privită doar ca o succesiune de evenimente, ci ca instrument pentru dezvoltare urbană, participare civică și cooperare internațională.

Momentul este cu atât mai important cu cât Bruxelles-ul propune schimbări ale regulilor pentru perioada 2034–2047. Accentul se mută tot mai clar de la prestigiul unui singur an către moștenirea pe termen lung pe care titlul o poate lăsa în orașele câștigătoare.

România 2034, după Sibiu și Timișoara

România a mai avut două Capitale Europene ale Culturii. Sibiu a deținut titlul în 2007, iar Timișoara în 2023. Experiențele celor două orașe reprezintă puncte de referință pentru următoarea competiție, dar și un avantaj important: România are deja experiența pregătirii și administrării unui asemenea proiect cultural de anvergură.

Noul calendar european stabilește România și Croația ca state eligibile pentru desemnarea unei Capitale Europene a Culturii în 2034. Propunerea Comisiei prevede, în fiecare an, cel mult trei orașe titulare, în funcție de mecanismul stabilit pentru statele membre și țările eligibile asociate programului.

Important este însă că vorbim, în această etapă, despre o propunere legislativă a Comisiei Europene, nu despre un cadru definitiv adoptat. Textul urmează să fie negociat de Parlamentul European și Consiliul UE, iar Comisia estimează că un acord asupra formei finale ar putea fi obținut până la jumătatea anului 2027.

Comisia Europeană schimbă regulile competiției

Noua abordare propusă pentru Capitala Europeană a Culturii 2034 urmărește să facă procesul mai accesibil și mai simplu.Totodată, vrea și să întărească dimensiunea europeană a proiectelor. Un accent special este pus pe planificarea moștenirii culturale și urbane, astfel încât efectele titlului să nu dispară odată cu încheierea anului oficial.

Comisia propune, de asemenea, o participare mai consistentă a cetățenilor și a tinerilor, precum și o atenție sporită pentru dezvoltarea urbană durabilă și incluzivă. În acest fel, competiția nu ar trebui să fie doar despre capacitatea unui oraș de a organiza un program cultural spectaculos, ci și despre felul în care cultura poate contribui la transformarea comunității.

Un alt element important este posibilitatea candidaturilor comune ale unor grupuri de orașe, inclusiv prin parteneriate transfrontaliere. Noua formulă încurajează astfel colaborarea dincolo de limitele administrative și poate transforma proiectul cultural într-un instrument de cooperare regională.

România 2034 începe cu mult înainte de anul titlului

Pentru România, calendarul pregătit de Ministerul Culturii indică un proces care va începe cu mult înainte de 2034. Primele candidaturi sunt așteptate în toamna anului 2028, iar orașele finaliste ar urma să fie cunoscute în 2029. Orașul desemnat va avea apoi aproximativ cinci ani pentru a pregăti programul cultural.

Această perspectivă schimbă și natura competiției. Un oraș care aspiră la titlu nu va putea construi o candidatură convingătoare doar în jurul unor evenimente punctuale. Va trebui să demonstreze că are o viziune culturală coerentă, instituții capabile să o susțină, comunități implicate și proiecte care pot continua după 2034.

Ministrul Culturii, Demeter András István, a legat deja viitoarea competiție de Strategia Națională a Culturii 2027–2034. Potrivit acestuia, strategia națională și competiția pentru titlu ar trebui să se susțină reciproc, prin proiecte privind participarea culturală, spațiile de proximitate, inițiativele intergeneraționale și consolidarea comunităților.

Ce rămâne după anul cultural

Una dintre cele mai importante schimbări de perspectivă propuse de Comisia Europeană este întrebarea aparent simplă: ce rămâne după ce orașul nu mai este Capitală Europeană a Culturii?

Experiența europeană oferă deja răspunsuri. La Lille, titlul din 2004 a contribuit la transformarea unor foste spații industriale. A generat mai departe proiecte culturale care au continuat ulterior. În Košice, foste cazărmi și clădiri din cartiere au fost transformate în spații culturale, iar organizația creată în jurul moștenirii titlului administra încă 13 centre culturale la mai bine de un deceniu după 2013. În Leeuwarden-Fryslân, titlul din 2018 a contribuit la apariția Arcadia, un program cultural care continuă la nivelul întregii provincii.

Aceste exemple explică de ce noul cadru european acordă atât de multă atenție moștenirii. Capitala Europeană a Culturii nu ar trebui să fie o paranteză festivă în istoria unui oraș. Trebuie să fie un accelerator pentru proiecte care pot continua să producă efecte.

Un titlu care poate schimba orașul

Datele prezentate de Comisia Europeană arată amploarea efectului pe care programul îl poate avea. În capitalele evaluate pentru perioada 2013–2022, programele culturale au atras 38,5 milioane de spectatori. Un oraș titular a organizat, în medie, aproximativ 1.000–1.200 de activități culturale pe parcursul anului. În orașele desemnate, numărul vizitatorilor a crescut în medie cu 30–40%.

Dincolo de cifre, miza este însă mai profundă. Inițiativa Capitalelor Europene ale Culturii, lansată în 1985 la ideea ministrului grec al Culturii Melina Mercouri, urmărește să pună în valoare diversitatea culturală europeană și elementele comune ale acesteia. În timp, programul a devenit unul dintre cele mai importante proiecte culturale ale Uniunii Europene.

Pentru România, ediția din 2034 poate deveni astfel mai mult decât o nouă competiție între orașe. Poate fi o ocazie de a regândi relația dintre cultură, patrimoniu și dezvoltare locală.

O competiție care cere o poveste autentică

În 2034, România nu va porni de la zero. Sibiu 2007 și Timișoara 2023 au lăsat experiență, infrastructură, profesioniști și exemple despre ceea ce poate produce un asemenea titlu. Dar următoarea competiție va cere, probabil, ceva mai greu de construit: o identitate culturală proprie, susținută de comunitate și capabilă să vorbească Europei.

Orașele candidate vor avea timp să-și construiască proiectele. Tocmai de aceea, noua competiție ar putea fi mai puțin legată de cine poate organiza cel mai spectaculos an cultural și mai mult de cine demonstraează că 2034 poate deveni începutul unei transformări, nu finalul unei campanii.