Orice albină are propriul GPS. Cercetătorii au descoperit că fiecare zboară pe un drum personal

O albină cântărește cel mult o jumătate de gram. Creierul ei are mai puțin de un milion de neuroni, față de cele 86 de miliarde din creierul uman. Și totuși, această insectă minusculă pare să dețină o capacitate de navigare mai sofisticată decât sugerau până acum toate observațiile științei.

O echipă de cercetători de la Universitatea din Freiburg, condusă de neurobiologul și biologul comportamental Prof. Dr. Andrew Straw, a investigat modul în care albinele melifere zboară între stup și o sursă de hrană situată la aproximativ 120 de metri distanță, într-un peisaj agricol. Metoda folosită, „Fast Lock-On (FLO) Tracking”, implică fixarea unui mic marker reflectorizant pe insectă. Un computer montat pe dronă analizează lumina reflectată pentru a localiza albina în câteva milisecunde și a o urmări continuu. Rezultatele, publicate în revista Current Biology, au uimit comunitatea științifică.

Fiecare albină, propriul drum

„Înregistrările noastre arată că fiecare albină are propriul traseu preferat și îl urmează cu mare precizie. S-ar putea spune că fiecare albină are propria personalitate”, explică prof. Straw.

Cercetătorii au analizat 255 de trasee de zbor în zona Kaiserstuhl din Germania, o regiune agricolă ce include garduri vii, un lan de porumb și un copac care blochează linia dreaptă dintre stup și sursa de hrană. Albinele individuale și-au repetat traseele aproape identic pe mai multe zboruri. Adesea zburau la doar câțiva centimetri de calea anterioară. Oamenii de știință au măsurat gradul de similaritate și au constatat că traseele aceleiași albine erau mai asemănătoare între ele decât cu traseele altor albine. Acest lucru înseamnă că fiecare albină și-a dezvoltat propriul tipar de zbor consistent, un comportament care seamănă aproape cu o personalitate în navigare.

Când peisajul ghidează, precizia crește

Cel mai revelator aspect al studiului este modul în care mediul înconjurător influențează precizia zborului. Cele mai mici devieri au fost observate în apropierea elementelor proeminente ale peisajului, precum un copac. Cea mai mare variabilitate a apărut deasupra lanului de porumb, o zonă cu o structură vizuală foarte uniformă. „Rezultatele noastre sugerează că reperele vizuale ajută navigarea albinelor și cresc precizia traseelor de zbor”, explică Straw. „În schimb, incertitudinea albinelor crește în medii vizual monotone.”

Precizia era cea mai ridicată lângă repere puternice, cum ar fi copacul mare din apropierea stupului. În acele zone, albinele treceau la aproximativ 0,5 metri de traseul lor obișnuit. Cercetătorii cred că albinele combină ghidarea prin repere cu integrarea traseului. Sistemul intern este asemănător unei busole și unui contor de pași. Deasupra zonelor fără relief vizual, albinele se bazează mai mult pe acest sistem intern. Când apare din nou un reper, albina își corectează traseul.

Altfel spus, albina construiește o hartă 3D a zonei în mintea ei, o memorează perfect și navighează folosind obiectele proeminente de pe această „hartă”, combinând localizarea lor cu lumina solară incidentă.

Studiul dezvăluie și că dansul albinei „minte”

Una dintre cele mai interesante implicații ale acestei cercetări privește dansul. E comportamentul prin care albinele transmit colegelor din stup informații despre localizarea surselor de hrană. Era deja cunoscut că informația direcțională din dansul waggle nu este complet exactă. Pentru surse de hrană situate la aproximativ 100 de metri distanță, informația direcțională din dans poate devia cu aproximativ 30 de grade.

Această imprecizie părea să sugereze că albinele sunt, în general, navigatoare aproximative. Studiul de la Freiburg răstoarnă această presupunere. „Rezultatele noastre ne permit să concluzionăm că imprecizia dansului waggle nu se datorează capacităților limitate de navigare ale albinelor. Dimpotrivă, animalele individuale sunt orientate spațial cu mult mai multă acuratețe decât ar sugera comunicarea prin dans”, conchide Straw.

Cu alte cuvinte: albina știe mai bine decât spune. Dansul este un cod imperfect pentru o realitate surprinzător de precisă.

Strategii diferite pentru aceeași problemă

Studiul a identificat și diferențe în modul în care albinele revin la stup. Unele zburau inițial direct spre stup și ocoleau copacul în ultimul moment. Altele zburau de la bun început direct spre un spațiu liber între copac și gard viu.

Acest rezultat sugerează două strategii. Una se bazează mai mult pe indicii globale, cum e soarele sau modelele de lumină polarizată ale cerului. Alta depinde mai mult de reperele vizuale învățate. Chiar dacă fiecare albină și-a repetat propriul traseu, albine diferite pot rezolva aceeași problemă în moduri diferite.

Ce înseamnă pentru știință și pentru natură

Dincolo de fascinația pură a unei insecte cu personalitate proprie în zbor, descoperirile au implicații practice. Cu ajutorul urmăririi avansate prin dronă, oamenii de știință pot vedea acum că creierul unei albine susține o navigare tridimensională extrem de precisă în medii complexe. O insectă minusculă poate memora obstacole, alege strategii și repeta zboruri cu o precizie remarcabilă.

Într-o lume în care populațiile de albine, polenizatorii esențiali ai aproximativ o treime din producția globală de hrană, sunt în declin din cauza pierderii habitatelor, pesticidelor și schimbărilor climatice, înțelegerea cu mai multă acuratețe a modului în care albinele navighează în peisaje agricole din ce în ce mai fragmentate devine o prioritate nu doar științifică, ci și practică.

Studiul a fost publicat în Current Biology pe 16 februarie 2026, sub titlul Precise, individualized foraging flights in honeybees revealed by multicopter drone-based tracking, cu autori Rachael Stentiford, Michael J.M. Harrap, Victor V. Titov, Stephan Lochner și Andrew D. Straw.