Industria auto europeană încearcă să se salveze producând armament

Acum, o parte a sectorului auto caută o ieșire acolo unde nu s-ar fi așteptat nimeni: în fabricarea de armament.

Analiștii Citi au denumit această mișcare strategică „tranzacționați orice, numai nu mașini”. E o formulă care capturează perfect stranietatea unei reconversii industriale pe care puțini ar fi prezis-o cu câțiva ani în urmă. Volkswagen negociază transformarea uneia dintre uzinele sale în furnizor de componente pentru sistemul israelian de apărare antirachetă Iron Dome. Renault a anunțat luni că dezvoltă o dronă terestră pentru uz militar și civil, la câteva luni după ce încheiase un parteneriat cu grupul de apărare Turgis Gaillard pentru producția de drone aeriene în Franța.

Modelul Osnabrück: de la cabriolet la scuturi antibalistice

Cazul cel mai spectaculos din industria auto este cel al uzinei Volkswagen din Osnabrück, landul Saxonia Inferioară din Germania. Fabrica produce în prezent modelul T-Roc Cabriolet. Acum, urmează să-și încheie activitatea actuală în 2027. E una din primele manifestări concrete ale retragerii VW din producția de masă în Europa. Circa 2.300 de angajați riscă să rămână fără locuri de muncă.

Potrivit Financial Times, Volkswagen discută cu firma israeliană de apărare Rafael Advanced Defence Systems conversia uzinei pentru producția de componente ale sistemului Iron Dome: camioane grele, lansatoare, generatoare electrice. Producția de proiectile rămâne exclusă. Volkswagen a precizat că „producția de arme de către Volkswagen AG rămâne exclusă pentru viitor”, dar recunoaște că discuțiile cu diverși parteneri sunt în curs. Dacă negocierile ar reuși, toate cele 2.300 de locuri de muncă ar fi salvate. Totul cu o condiție: „Depinde de muncitori să decidă dacă vor să facă parte din proiect.” Ironia situației justifică afirmația.

Uzina din Osnabrück nu este la primul contact cu lumea militară. În 2025, gigantul german de armament Rheinmetall explorase posibilitatea preluării facilitaților. Condiționase gestul de creșterea comenzilor de tancuri. Acel plan nu s-a concretizat. Acum, Rafael preia ștafeta.

O tradiție reactivată: de la linia de asamblare la linia frontului

Relația dintre producătorii de automobile și industria de apărare are rădăcini adânci. În Al Doilea Război Mondial, marile companii auto din Europa și Statele Unite au oprit integral producția civilă pentru a fabrica vehicule militare, motoare de avioane, arme și muniție. Reconversia era totală și rapidă.

Tranziția inversă, de la roți la rachete și înapoi, este fezabilă și astăzi în parte din același motiv. Competențele sunt transferabile. „Există o suprapunere semnificativă de capacități, întrucât ambele industrii se bazează pe producție avansată, lanțuri de aprovizionare complexe și inginerie de înaltă precizie”, a explicat Zuzana Pelakova, directoarea pentru economie și afaceri a think tank-ului slovac Globsec. „Există și un precedent istoric: țări ca Slovacia și Cehia — astăzi printre liderii mondiali în producția auto pe cap de locuitor — și-au construit mare parte din forța industrială pe o forță de muncă ce a lucrat anterior în industria de apărare.”

Presiunea din Est: BYD și prăbușirea pieței europene

Contextul în care se produce această reconversie nu este întâmplător. Producătorii europeni de automobile au pierdut teren dramatic în fața concurenților chinezi, în special BYD. Chiar în timp ce vânzările de mașini noi în Uniunea Europeană scădeau în primele luni ale anului, BYD raporta o creștere de 175% față de aceeași perioadă a anului anterior, la 13.982 unități livrate, conform datelor ACEA.

Căderea se vede și la bursă. Indicele Stoxx 600 Automobile a pierdut 30% în ultimii cinci ani. Volkswagen a coborât cu peste 60% față de nivelul din 2021. Stellantis, grupul care reunește Fiat, Peugeot, Jeep și alte mărci, a cedat 58% în același interval. Prin contrast, industria europeană de apărare traversează un boom fără precedent, alimentat de reînarmarea continentului în contextul conflictelor de la granițele Europei și al programului ReArm Europe.

Volkswagen se confruntă cu reduceri masive de personal. Compania auto intenționează ca până în 2030 aproximativ 35.000 de angajați, circa 5% din forța de muncă globală și să plece prin diverse mecanisme. Uzina din Dresda a fost deja închisă la finele anului 2025. Era atunci prima închidere a fabricii din cei 88 de ani de existență ai companiei.

Scepticismul sindicatelor din industria auto și limitele reconversiei

Nu toți privesc cu optimism această schimbare de direcție. Sindicalul german IG Metall, cel mai mare sindicat industrial din Europa, avertizează că industria de apărare nu poate oferi o soluție structurală pentru criza auto, nici la scara necesară. „Cele două sectoare funcționează prea diferit”, a transmis IG Metall. „Spre deosebire de industria auto, orientată spre volum mare, sectorul de apărare este dominat de producție în serii mici. Chiar dacă volumele de acolo ar crește, producția nu va semăna cu cea din industria auto.” Și concluzia este fără echivoc: „Avertizăm împotriva plasării tuturor speranțelor în industria de apărare și neglijarea celorlalte sectoare” spun reprezentanții, citați de CNBC.

Nici analiștii independenți nu sunt convinși că virajul spre arme poate rezolva problema. Zuzana Pelakova, directoare de economie și afaceri la think tank-ul slovac Globsec estimează că marii producători auto nu vor deveni fabricanți de armament la scară largă: „Ce vom vedea probabil sunt mișcări selective și oportuniste în sectorul apărării.”

Riscurile politice și lecția Tesla

Există și un risc de altă natură, cel reputațional și politic. Citi a semnalat că asocierea unui mare producător auto cu un furnizor de armament poate genera reacții publice imprevizibile. Cazul Tesla este invocat ca avertisment: implicarea lui Elon Musk în administrația Trump a coincis cu o prăbușire a vânzărilor Tesla în Europa, fenomen care arată cât de rapid pot pozițiile politice ale liderilor sau partenerilor unei companii să se reflecte în comportamentul consumatorilor.

„Ce reacție politică europeană ar putea atrage o asociere a VW cu o companie israeliană de apărare este, deocamdată, necunoscut”, notează analiștii Citi. La aceasta se adaugă întrebarea etică: muncitorii care ar trebui să producă rachete în locul mașinilor vor fi puși în fața unei alegeri — să accepte reconversia sau să riște concedierea. O alegere pe care sindicatele o consideră inacceptabilă ca formă de presiune.

Un pansament pe o rană structurală

Industria auto europeană nu are un singur dușman și nu va găsi o singură soluție. Concurența chineză, tranziția lentă la electrice, costurile energetice ridicate, reglementările de emisii și acum tarifele impuse de administrația Trump formează o combinație care depășește capacitatea oricărui parteneriat cu Rafael sau Turgis Gaillard de a o neutraliza.

Uzina din Osnabrück ar putea supraviețui. Cele 2.300 de locuri de muncă ar putea fi salvate. Renault ar putea produce drone cu randament bun. Dar industria auto europeană în ansamblul ei are nevoie de altceva decât de contracte militare. Are nevoie de o strategie industrială care să răspundă la o întrebare fundamentală. Cum poate concura cu China în domeniul în care aceasta a câștigat deja bătălia prețului?

Ar putea spune Europa, Adio, arme?

Până la acest răspuns, reconversia de la cabriolete la componente pentru Iron Dome este mai mult un simptom al crizei decât un remediu pentru ea. Până la renunțarea la producția de componente militare drumul va fi lung.