Analiza, realizată de Confederația Europeană a Sindicatelor (CES) pe baza datelor Eurostat, a fost publicată în contextul întârzierilor în transpunerea Directivei europene privind transparența salarială de către mai multe state membre.
Potrivit datelor publicate de Eurostat, diferența reflectă atât decalajul salarial, cât și faptul că femeile lucrează mai des cu program redus sau întrerup activitatea profesională pentru îngrijirea copiilor ori a altor membri ai familiei.
Ce țări au cele mai mari decalaje
Locul fruntaș este ocupat de Finlanda, unde femeile pierd în medie 7.592 de euro anual față de bărbați. Urmează Austria (6.854 de euro), Germania (6.049 de euro) și Suedia (5.116 euro).
Luxemburg este singurul stat din Uniunea Europeană în care femeile câștigă, în medie, mai mult decât bărbații. Potrivit datelor analizate de Confederația Europeană a Sindicatelor (CES), avantajul este de aproximativ 474 de euro pe an.
România se numără printre statele cu cele mai mici diferențe salariale între femei și bărbați. Estimările arată că o româncă pierde, în medie, 685 de euro pe an. Și Polonia se află sub pragul de 1.000 de euro, cu o diferență estimată la 786 de euro pe an.
Belgia, state în care diferențele sunt considerabil mai mici decât media europeană.
De ce persistă diferențele
Eurostat explică faptul că decalajul nu este determinat doar de salariul pe oră. În statistici sunt incluse și diferențele privind timpul petrecut în câmpul muncii.
Femeile lucrează mai frecvent cu normă parțială și întrerup mai des activitatea profesională pentru concedii de maternitate sau pentru îngrijirea copiilor și a persoanelor dependente. De asemenea, ele sunt mai puțin prezente în funcțiile de conducere și în domeniile cu cele mai mari salarii. Toți acești factori contribuie la diferențele de venit observate la finalul anului.
Transparența salarială
Uniunea Europeană a adoptat în ultimii ani mai multe măsuri pentru reducerea diferențelor salariale dintre femei și bărbați. Printre acestea se numără Directiva privind transparența salarială, care obligă angajatorii să ofere mai multe informații despre nivelul salariilor și să justifice diferențele de remunerare atunci când acestea nu pot fi explicate prin criterii obiective. Obiectivul este reducerea treptată a decalajelor și asigurarea principiului „salariu egal pentru muncă egală”.